Romanian Czech English French German Hungarian Italian Portuguese Serbian Spanish Ukrainian

Pastorala la Nasterea Domnului – 2017

21 Decembrie 2017
Lugoj Info.ro -Pastorala la Nasterea Domnului – 2017

† IOAN,

Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului

Iubitului   nostru   cler,   cinului   monahal si drept-credinciosilor crestini, har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi, parinteasca binecuvantare.

 „Nu va temeti.

Ca,  iata,  va  binevestesc  voua  bucurie mare, care   va   fi   pentru   tot   poporul. Ca vi
S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.” (Luca 2, 10-11)

Prin mila lui Dumnezeu, însotiti de îngeri si de colindele noastre romanesti, am ajuns azi la Cuibul din stanca, la Pestera din Betleem.

Si, o, minune! Sa cadem înaintea Celui care S-a întrupat din Fecioara Maria. Omul L-a asteptat sa vina într-un Cuib de stanca, El a venit la noi si ne cheama sa ne întoarcem în Casa Tatalui Ceresc, în Cuibul vesniciei.

Deschideti azi usa inimii sa se umple de bucurie sfanta. Sa ne împartasim din bucuria Maicii Domnului, a Dreptului Iosif, a îngerilor si a pastorilor. Din taina acestui Praznic Sfant izvoraste bucuria acestei sarbatori, numita de Sfantul Ioan Gura de Aur: „mama sarbatorilor crestine“.

Praznicul de azi are o dimensiune cosmica, pentru ca în el se unesc în chip real Cerul si pamantul. În acest act din istoria mantuirii noastre un rol deosebit l-a avut Fecioara Maria, care s-a facut scara pe care a coborat la noi, aici, pe pamant, Cel de Sus, Fiul lui Dumnezeu.

Cuvintele rostite de Fecioara Maria catre Arhanghelul Gavriil: „Fie mie dupa cuvantul tau!“ (Luca 1, 38), au fost cheia prin care Hristos a deschis portile pamantului. Fecioara Maria L-a asteptat pe Împaratul Cerului sa intre în lumea noastra, în casa noastra de tarana.

Omul, aceasta mareata catedrala pe care o zidise Dumnezeu pe pamant, ajunsese sa fie pustiita de pacat. Clopotele ei nu se mai auzeau pana la Cer. Omul cazuse în adancul tacerii, amutise si nu mai graia cu Dumnezeu. Sub povara pacatului ascultam doar tacerea din noi. Omul cazuse în singuratate, desi viata lui nu era facuta din singuratati în doi, ci din comuniune binecuvantata.

Omul nu-i o lacrima ce moare, ci o floare pe care Dumnezeu o rasadeste de aici, de pe pamant, în Rai. Tinere, nu fi o lacrima ce moare pe obrazul maicii tale, ci lasa-te rasadit în Rai, între florile vesniciei!

 

Drept maritori crestini,

Constatam cu durere ca în ultimul sfert de secol a mai murit o Romanie.

Iubita mama, nu ucide lacrima de pe obrazul tau, ci las-o sa cada în tarana binecuvantata a acestui neam, ca din ea sa creasca o floare pentru Cer. Fara lacrima ta Romania va fi o tara stearpa. Cine ucide o lacrima, acela îsi ucide tara. Sunt unii dintre fratii nostri care îsi ucid si azi fiii, sa ramana doar unul, sa aiba de toate. Care dintre noi si-ar lasa parintii sa ne ucida fratii?!

Iubite mame, înainte de a scoate sabia din teaca, întrebati-va copiii daca e bine sa le ucideti fratii. Asistam azi la un nou concept, acela de bioterorism – un atac la fiinta neamului nostru.

Doamne, Tu ai facut sa rodeasca Cerul în pantecele Fecioarei Maria. Te rugam ca, prin harul Tau, sa faci sa rodeasca si aceasta tara, în care a curs un rau de sange, varsat de feciorii binecuvantati ai neamului nostru, pentru reîntregirea patriei!

Doamne, si azi mai curg rauri de lacrimi si de suferinte.

Opreste, Doamne, curgerea, nu a timpului, ci a suferintei!

 

Iubitii mei fii duhovnicesti,

Brancusi, într-o zi de mare praznic, cantand la strana Bisericii stramosesti, si-a trimis mintea la Cer, Dumnezeu i-a binecuvantat-o, iar cand a iesit din biserica a privit cu ochii sai ageri pana în adancul pamantului. Si apoi a oftat, zicand:

 

Din acesta m-a  plamadit  si  pe  mine  Domnul. A luat o stanca si din ea a facut si el o Cumintenie a pamantului. N-a putut sa-i dea viata, dar a reusit o transmutare a materiei  în  cumintenie. I-a dat acestei stanci o scanteie din cumintenia romaneasca.

Doamne, cata cumintenie ai dat neamului nostru! Ne-ai facut un neam cu-minte.

Binecuvanteaza, Doamne, mintea tinerilor si a celor ce conduc acest neam pe care l-ai daltuit din stancile Carpatilor.

Dumnezeu i-a deschis lui Brancusi pentru o clipa Cerul si acolo a vazut cat de cuminti stau maicile noastre în Cer si asa a purces la daltuirea Cuminteniei pamantului.

Doamne, cand Ti-ai trimis Fiul pe pamant noi eram singuri în noaptea istoriei. Somnul era una din cele mai profunde realitati ale omului.

Era noapte. O istorie cufundata în întuneric si o lume cuprinsa de un somn adanc. Omul dormea punandu-si capul pe ale sale pacate. Si totusi, niste pastori anonimi pazeau o lume cufundata în adancul somn al pacatului.

 

Doar ei, pastorii,  erau  treji.  Sfantul  Apostol si Evanghelist Luca ne marturiseste ca îngerul Domnului a venit la pastorii din Betleem: „Si iata, îngerul Domnului a stat langa ei si slava Domnului a stralucit împrejurul lor si ei s-au înfricosat cu frica mare” (Luca 2, 9). Consemneaza mai departe Sfantul Evanghelist ca îngerul le-a adus vestea ca S-a nascut Mantuitorul lumii: „În cetatea lui David vi S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 11).

Iata cum i-a pregatit Dumnezeu pe pastori sa primeasca vestea venirii în lume a Fiului  Sau: mai întai prin înger, apoi i-a înconjurat si pe ei de slava. Daca în fata unui singur înger pastorii s-au înfricosat cu frica mare, ce vom zice noi cand vom fi, nu în fata unui înger, ci în fata Dreptului Judecator, Domnul nostru Iisus Hristos?! Pastorii au avut parte de aratare de îngeri,  însa  si  noi vom avea parte de vederea lui Hristos în lumina Dumnezeirii Sale.

„Nu va temeti!” (Luca 2, 9) le spune îngerul pastorilor. Astfel îi întareste sa poata primi vestea asteptata de mult timp de Adam si de urmasii sai.

Vedeti, îngerul nu coboara la Adam, în adanc, sa-i duca vestea, ci o aduce urmasilor sai, pastorilor din Betleem. Hristos nu-l va uita nici pe Adam, cel din adanc, însa pentru el, cel framantat din tarana, va coborî Însusi Fiul lui Dumnezeu sa-l ridice si sa-l aseze din nou, acolo de unde cazuse în pacat.

Dupa ce le-a vestit pastorilor minunea si le-a spus si locul unde S-a nascut Hristos, frica lor se transforma în bucurie mare: „Si, deodata, laolalta cu îngerul s-a vazut multime de oaste cereasca, laudandu-L pe Dumnezeu si zicand: Slava întru cei de sus, lui Dumnezeu si pe pamant pace, întru oameni bunavoire” (Luca 2, 13-14). Asa s-a petrecut întalnirea dintre om si îngeri, aici, pe pamant. Chiar daca Sfantul Luca nu ne relateaza, putem spune ca pastorii împreuna cu îngerii au ajuns la Pestera din Betleem. Adica o imagine de Maine, cand toti oamenii si îngerii vor canta împreuna: Slava întru cei de Sus, lui Dumnezeu, în Casa Tatalui!

Îngerii si oamenii au fost creati de Dumnezeu pentru a fi împreuna în Împaratia Sa. Pacatul i-a despartit pe oameni de îngeri si de Dumnezeu.

Iata, acesta era zidul dintre noi pe care a venit sa-l darame Hristos.

Mare a fost uimirea pastorilor cand L-au vazut pe Fiul lui Dumnezeu odihnindu-Se pe bratele Fecioarei. O, binecuvantate brate ale Fecioarei! Voi L-ati leganat  pe  Fiul  lui Dumnezeu,  pe  Cel  de  care nu cutezau sa se apropie heruvimii si serafimii. Hristos Se lasa leganat de bratele Fecioarei Maria.

Îngerii I-au adus cantare Pruncului Iisus,  iar pastorii, cred ca I-au adus merinde. Pastorii si-au împartit merindea cu Dumnezeu. Cati dintre noi ne împartim azi merindea cu fratii nostri care sunt greu încercati sub povara saraciei?!

Iubita sora crestina, cand aduci o prescura la Altarul bisericii, te asemeni cu pastorii care I-au adus merinde lui Dumnezeu în Cuibul de stanca.

Aceasta bucurie unica a Nasterii lui Hristos, adusa în lumea creata de Dumnezeu, cineva a dorit sa o stinga. Era Irod cel Mare, regele iudeilor. Daca îngerii I-au adus lui Iisus cantare de slava, pastorii, merinde, magii, daruri de aur, tamaie si smirna, Irod, mai marele poporului, oare ce I-a adus lui Iisus Hristos? El I-a trimis ca dar o sabie si mult sange.

Frange, Doamne, sabia sa nu mai curga atata sange în lume!

Atunci cand Irod si-a trimis oastea sa caute Pruncul (cf. Matei 2, 13), este posibil sa-i fi întrebat si pe pastori: N-ati vazut un Prunc pana în doi ani si pe Mama Lui? Pastorii n-au tradat. Pastorii nu L-au tradat pe Hristos, ci doar Iuda. De cate ori pacatuim, noi Îl tradam pe Hristos si  Evanghelia  Sa. Pastorii   au   fost   martori si marturisitori ai Nasterii lui Iisus  Hristos (cf. Luca 2, 9-18).

 Cinstiti parinti ai Sfintelor noastre Altare,

 Si noi suntem, la fiecare Sfanta Liturghie pe care o savarsim, martori ai Nasterii si ai Învierii lui Hristos. Sa-L marturisim si sa nu-L tradam pe El si Evanghelia Sa.

 

Iubiti credinciosi,

Omul este un caier de iubire din al carui fir Dumnezeu vrea sa-Si faca mantie. O, cat de mult l-a iubit Dumnezeu pe om, încat a trimis pe Fiul Sau în lume sa-l întoarca de pe cararea iadului!

În lumea de azi sunt atatea sabii care fac sa sangereze gandurile omului. Chiar daca pacea pe pamant este relativa, vedem cum, de multe ori în istorie, a fost înfipta sabia în gandul unei natiuni. O data strivit spatiul mintal al omului el se aseamana unui zbor cu aripile frante.

Doamne, binecuvanteaza si pazeste gandul natiei romane si sa nu mai auzim pe la portile Europei cuvintele: Roman, caut tara!

Iubiti tineri, visati si ziua, însa nu visul unei frunze ruginii de toamna. Visul vostru sa fie mereu la dulcea Romanie si nu uitati ca Anul 1918 este parte din povestea fara sfarsit a neamului nostru romanesc.

 

Iubiti frati si surori în Domnul

Din bucuria acestui praznic sa va împartaseasca Pruncul Iisus fiecaruia o faramita si sa nu o pierdeti niciodata din viata fratiilor voastre.

Paziti aceasta bucurie sfanta a Nasterii Domnului, a întalnirii cu Pruncul Iisus pe Care sa-L duceti si în salasele dumneavoastra. Primiti si cresteti un prunc în numele lui Iisus, Cel ce este Prietenul pruncilor.

Rog pe Bunul Dumnezeu, la acest Praznic Dumnezeiesc, sa-i binecuvanteze pe toti fratii nostri si sa-i mangaie pe cei ce sunt departe de tara, pe cei din spitale si din închisori, pe cei singuri si nemangaiati.

Sa va învredniceasca Bunul Dumnezeu sa petreceti aceste Sfinte Sarbatori în pace, cu sanatate si bucurie si sa le ajungeti înca multi ani!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor,

 

† Ioan

al Banatului