O crimă petrecută la Lugoj, în urmă cu câțiva ani, ar fi trebuit să ducă la schimbări profunde în legislația privind delincvența juvenilă. Fostul judecător Cristi Danileț readuce în atenția publică acel caz extrem, în care un taximetrist a fost ucis de minori, jefuit și abandonat într-o pădure, subliniind că lecțiile acelei tragedii au fost ignorate.
Iți mulțumim că urmărești LUGOJ INFO !
Cazul recent al taximetristului atacat de minori în Târgu Mureș readeschide această rană veche. În opinia fostului magistrat, „tragedia de la Lugoj ar fi trebuit să schimbe fundamental modul în care statul român gestionează delincvența juvenilă”. În vara anului 2018, un șofer de taxi din Lugoj a fost ucis cu brutalitate de doi adolescenți, care i-au luat banii, l-au aruncat într-o pădure și i-au folosit mașina până au rămas fără combustibil.
Crima a avut un impact major nu doar prin violența extremă a faptelor, ci și prin vârsta agresorilor. Ambii aveau peste 14 ani, ceea ce a permis tragerea lor la răspundere penală. Unul dintre adolescenți a fost condamnat la nouă ani într-un centru de detenție pentru minori și a fost liberat condiționat anul trecut, după ce „a fost recompensat de zeci de ori, a participat la programe educative, a terminat liceul, a luat bacalaureatul și a devenit student”. Cel de-al doilea a primit o pedeapsă de zece ani și patru luni, executată într-un penitenciar, însă cererile sale repetate de liberare condiționată au fost respinse constant, din cauza comportamentului violent, a numeroaselor sancțiuni disciplinare și a riscului crescut de recidivă stabilit de specialiști, după cum subliniază fostul judecător.
Pornind de la acest caz din Lugoj, Cristi Danileț avertizează că problema nu doar că nu a dispărut, ci „s-a agravat vizibil”. Atacul din Târgu Mureș, unde trei minori au agresat un taximetrist, demonstrează că violența comisă de adolescenți nu este un episod izolat. De această dată, șoferul a supraviețuit, însă mecanismul infracțional ridică aceleași semne de întrebare ca în urmă cu câțiva ani.
Diferența esențială este vârsta unuia dintre agresori. Minorul care ar fi atacat cu cuțitul are doar 13 ani, sub pragul răspunderii penale. În opinia fostului magistrat, „fapta pare premeditată, iar cei mai mari l-ar fi împins pe cel mai mic să lovească, mizând pe faptul că acesta nu poate avea dosar penal”. El amintește însă că, în cazul unor infracțiuni grave, „nu răspunde doar cel care lovește, ci și cei care participă activ, inclusiv cei care țin victima”.
Cristi Danileț atrage atenția și asupra unei realități incomode: pentru copiii sub 14 ani, măsura maximă prevăzută de lege este preluarea de către DGASPC și internarea într-un centru specializat. „Acolo nu vorbim despre detenție. Copiii nu sunt închiși, merg la școală, pot ieși în oraș și sunt obligați doar la câteva activități formale, care nu au efect real asupra îndreptării celor violenți”, subliniază fostul judecător.
Situația devine și mai alarmantă în contextul informațiilor potrivit cărora cei trei minori din Târgu Mureș ar fi fost internați anterior într-un centru DGASPC. Dacă se va confirma că o faptă de o asemenea gravitate a fost planificată chiar într-o instituție menită să corecteze comportamente deviante, atunci cazul din Lugoj apare nu doar ca o tragedie izolată, ci ca „un avertisment clar, ignorat de ani de zile”.
În concluzie, fostul judecător consideră că lecția dureroasă a crimei din Lugoj nu a fost învățată. „Minorii se maturizează mai devreme, faptele violente sunt tot mai dese, iar statul nu mai poate răspunde doar prin măsuri formale”, susține Cristi Danileț. În acest context, coborârea vârstei de la care poate fi întocmit un dosar penal de la 14 la 13 ani devine, în viziunea sa, „o discuție necesară, nu o provocare”, pentru a preveni repetarea unor tragedii care marchează definitiv comunități întregi.
