Decizia conducerii intreprinderii venea dupa ce personalul care se ocupa de recrutarea fortei de munca sustinea ca nu mai are de unde sa aduca muncitori romani pentru fabrica desi ar fi incercat si in judetele vecine. Miscarea, privita la vremea respectiva ca o mare reusita, a fost urmata si de alti angajatori din Lugoj. La trei ani de la acel moment, unii patroni sustin ca experimentul a esuat. Antreprenori mai mici sau mai mari au ajuns la concluzia ca aducerea de cetateni straini nu este deloc avantajoasa. In cele mai multe cazuri, cetatenii asiatici au stat cel mult cinci luni dupa care, pe final de contract, au disparut. Patronii sustin ca angajatii din Sri Lanka, Nepal sau Vietnam stateau la munca atata timp cat strangeau banii necesari pentru a-si plati calauzele care sa ii duca spre tari din vestul Europei. In Romania, angajatorii sunt obligati sa asigure cazare si un salariu de minimum cinci sute de euro pe luna in timp ce in Italia, spre exemplu, salariile la negru pleaca de la 1200 de euro pe luna. Desi munca la negru este una foarte riscanta, majoritatea muncitorilor asiatici cred ca e mai bine pentru ei sa nu ramana in Romania. Patronii lugojeni care au reusit sa angajeze muncitori din Asia sustin ca firmele de recrutare le-au cerut intre 500 si 1000 de euro pentru intermedierea fiecarui angajat, insa refuza sa le inapoieze banii daca muncitorii “dispar” inainte de cele sase luni de contract. Mai multe firme din Lugoj au preferat insa sa ofere salarii mai mari pentru a-si atrage forta de munca de pe plan local decat sa angajeze straini. Ministerul Muncii a propus chiar in aceste zile suplimentarea cu o suta de mii a numarului muncitorilor straini acceptati sa lucreze de anul viitor în Romania.
Iți mulțumim că urmărești LUGOJ INFO !
