Romanian Czech English French German Hungarian Italian Portuguese Serbian Spanish Ukrainian

Pastorala de Sfintele Pasti – 2019 - Ioan -Mitropolitul Banatului

25 Aprilie 2019
Lugoj Info.ro -Pastorala de Sfintele Pasti – 2019 - Ioan -Mitropolitul Banatului

† IOAN,

Respect pt lugojeni

Din mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Timisoarei si

Mitropolit al Banatului

Iubitului nostru cler, cinului monahal

si drept-credinciosilor crestini, har, mila si pace

de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi,

parinteasca binecuvantare.

                                                                     „Adevarat, adevarat zic voua  ca,

                                                               daca grauntele de grau, cand cade în

                                                               pamant,  nu va muri,  ramane  singur;

                                                               iar daca va muri, aduce multa roada”

                                                                                                       (Ioan 12, 24)

Hristos a înviat!

                 Iubiti frati si surori în Domnul,

          „Cu sase zile înainte de Pasti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazar, pe care îl înviase din morti” (Ioan 12, 1), asa ne marturiseste Sfantul Evanghelist Ioan. Dar ne mai prezinta acesta un fapt important prin care se va dovedi marea iubire a lui Hristos fata de toate neamurile, caci El n-a venit doar pentru poporul ales, ci pentru mantuirea întregii Sale creatii.

          Astfel, dupa cum ne relateaza Sfantul Evanghelist Ioan, la Intrarea lui Iisus în Ierusalim erau de fata si niste elini din cei care se suisera sa se închine la sarbatoare.

Si spune Sfantul Ioan: „Si erau niste elini, din cei ce suisera sa se închine la sarbatoare. Deci acestia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, si l-au rugat zicand: Doamne, voim sa vedem pe Iisus. Filip a venit si i-a spus lui Andrei; si Andrei si Filip au venit si I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a raspuns, zicand: A venit ceasul ca sa fie preaslavit Fiul Omului” (Ioan 12, 20-23). Au înteles oare Sfintii Apostoli aceste cuvinte în acel moment?!

Înainte de Patima Sa cea mantuitoare, îi primeste si pe acei straini de neamul Sau, îi aduce si pe ei sa se împartaseasca din lumina Învierii Sale. Acesti elini anonimi se vor întoarce în tara lor împartasiti din lumina Învierii lui Hristos. Iata, omul se împartaseste mai întai din lumina si apoi din Trupul si din Sangele lui Hristos.

Credinta în Înviere este curajul de a evada în lumina.

Credinta este curajul de a pasi spre infinit si de a atinge Neatinsul.

Este mai comod sa ramai în întuneric, unde nu se vad pacatele: „Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se arate faptele lui, ca în Dumnezeu sunt savarsite” (Ioan 3, 20-21).

Însa, iubite frate, tu sa fii icoana ta, sa fii icoana învierii tale, caci Hristos a sadit si în tine arvuna învierii tale.

Taranul roman, de mii de ani, seamana sub glie bobul de grau care, mai întai moare, dar apoi rasare si vine la viata pentru a înspica si a aduce rod însutit. Aceasta era credinta stramosilor nostri: doar murind, bobul de grau va rasari. Daca Dumnezeu poarta de grija unui bob de grau care, aruncat sub brazda, rasare, oare nu este mai de pret omul, cununa creatiei Sale?! Iubite frate, vei ramane pe vesnicie în mormant?! Nu, caci Hristos va revarsa si peste tine acea picatura din roua vietii si vei învia si tu.

Priviti cimitirul satului care seamana cu un lan de cruci. Semanam oameni si rasar cruci, adica Înviere. Priviti, iubitilor, si vedeti ca au înspicat crucile parintilor, semn ca Învierea este mai aproape ca oricand.

Binecuvanteaza, Doamne, lanurile înspicate de cruci ale neamului nostru romanesc!

Iubiti credinciosi,

          Învierea lui Lazar din Betania a fost unul din semnele preaslavirii Fiului Omului, adica a Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta minune a învierii lui Lazar va umple cupa maniei iudeilor si vor hotarî sa-L omoare pe Iisus: „Iar Caiafa (…) le-a zis (…): Ne este mai de folos sa moara un om pentru popor decat sa piara tot neamul (….). Deci, în ziua aceea, s-au hotarat sa-L ucida” (Ioan 11, 49-53). Voiau sa stearga de pe fata pamantului urmele dumnezeirii lui Iisus Nazarineanul. Dar si pe Lazar voiau sa-l omoare: „Si s-au sfatuit arhiereii ca si pe Lazar sa-l omoare. Caci din cauza lui multi dintre iudei mergeau si credeau în Iisus” (Ioan 12, 10-11).

Carturarii si fariseii vedeau o realitate pe care nu o întelegeau.

Poporul începuse sa paraseasca Templul, se apropia de Hristos si Îl urma pe El. Fariseii au ramas împietriti în legea literei si nu întelegeau legea iubirii. Începuse o noua pagina în istoria mantuirii neamului omenesc, pagina scrisa cu Sangele lui Iisus Hristos. El n-a scris pe piatra, ci în inimile oamenilor si scrie si astazi în inimile celor care îsi deschid inima, dupa cum spune si Sfantul Apostol Pavel: „Aratandu-va ca sunteti scrisoare a lui Hristos, slujita de noi, scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii” (II Corinteni 3, 3).

          Iubitilor, Hristos n-a venit sa biruiasca lumea prin razboaie si ucidere, ci El a biruit lumea prin moartea Sa. Hristos n-a omorat pe nimeni, ci S-a lasat omorat El. Si astfel a biruit moartea, ca ea sa nu mai aiba putere asupra omului.

Viata noastra se aseamana cu a unui graunte semanat sub brazda. Hristos, Bobul de grau dumnezeiesc, a fost semanat în pamant si a treia zi a înviat. El a rostit în fata ucenicilor Sai cuvintele referitoare la bobul de grau care cade sub brazda, iar, daca nu moare, ramane singur: „Adevarat, adevarat zic voua ca, daca grauntele de grau, cand cade în pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada” (Ioan 12, 24). Hristos ne arata ca Îsi asuma moartea prin care va trece si prin care ne va trece si pe noi la Viata. Înviatul din Nazaret va aduce în lume o nesfarsita roada prin moartea si Învierea Sa. Hristos va face sa rodeasca viata din moarte. Moartea mea si a ta vor rodi viata. Dar ce fel de viata?! Dupa faptele noastre. Spune o vorba din popor: „Ce semeni, aceea rasare”.

Sfantul Apostol Pavel le scria Colosenilor: „Drept aceea, omorati madularele voastre cele pamantesti: desfranarea, necuratia, patima, pofta cea rea si lacomia, care este închinare la idoli” (Coloseni 3, 5). Iata ce nu trebuie sa semanam, ci sa fim asemenea bobului de grau curat.

Grauntele din textul Evangheliei este Hristos. Boabele din spicul de grau sunt toti cei botezati în numele Sfintei Treimi.

Noi, crestinii, suntem un rod al mortii si al Învierii lui Hristos. Suntem nascuti de sus (cf. Ioan 3, 3) si astfel, prin Hristos, am fost si noi înfiati Domnului.

Drept-maritori crestini,

Suferinta este de mare trebuinta pentru mantuire. Omul nu sufera doar atunci cand este chinuit, batut de cineva. Se pare ca omul sufera cel mai mult atunci cand se leapada de patimile sale. O, ce suferinta sa te lasi de manie, de ura, de judecarea semenului! Cat de greu se lupta omul sa scape de asemenea pacate! Sufera din toata fiinta sa.  

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit în lume nu sa Se curete pe Sine de pacate, caci: „Cine din voi Ma vadeste de pacat?” (Ioan 8, 46). El este Cel neîntinat, Care a venit sa ne curete pe noi de pacate si sa ne sfinteasca pentru ca noi sa rasarim în vesnicie. Fiul lui Dumnezeu n-a venit pentru drepti, ci a venit sa-l ridice pe cel cazut, sa-l învieze pe cel mort: „N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta” (Marcu 2, 17).

Iubirea lui Hristos este nemarginita. Hristos ne-a iubit si în piroane, pe Crucea de pe Golgota. Sangele care curgea din ranile trupului Sau era semnul iubirii Lui nemarginite fata de oameni. Noi I-am dat piroane, El ne-a dat sangele iubirii Sale. Noi I-am dat moarte, El ne-a dat viata. Aceasta este taina iubirii pe care ne-a lasat-o si noua s-o împlinim fata de semenii nostri aici, pe pamant: în loc de piatra, paine, în loc de ura, iubire. Hristos a murit pe Cruce iubind, nu blestemand, nu urand. Sa ne aducem aminte de momentul din Gradina Ghetsimani, atunci cand Iuda Iscarioteanul Îl tradeaza pe Iisus.

         Si iata ce scrie Sfantul Evanghelist Matei: „Iar vanzatorul (…), apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Învatatorule! Si L-a sarutat. Iar Iisus i-a zis:Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins” (Matei 26, 48-50).

         Hristos, cat a trait pe pamant, nu a avut dusmani, ci doar prieteni. El nu a dusmanit pe nimeni, ci doar a iubit. Hristos n-a urat pe nimeni. Ceea ce uraste Hristos în lumea aceasta este pacatul.          Pe cel pacatos Hristos îl iubeste, dar nu-i iubeste pacatele, ci îi uraste pacatele sale. Hristos l-ar fi iertat si pe Iuda daca ar fi venit la Cruce, sa-I ceara iertare, dar a cazut în sine si în deznadejde: „Atunci Iuda, cel ce L-a vandut, vazand ca a fost osandit, s-a cait (…) si aruncand argintii în templu, a plecat si, ducandu-se, s-a spanzurat” (Matei 27, 3- 5). Caderea în sine duce la izolarea omului, la departarea de Dumnezeu. Mladita, odata taiata, se usuca. Este mai usor sa te ridici daca ai cazut pe drumul crucii, decat atunci cand omul cade în sine.

         De pe drumul crucii te ajuta Hristos sa te ridici, din caderea în sine tu trebuie sa te ridici, asa cum a facut si fiul risipitor: „Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si înainte ta” (Luca 15, 18). Sfantul Apostol Pavel le scria Corintenilor urmatoarele cuvinte despre Hristos: „Si a murit pentru toti, ca cei ce viaza sa nu mai vieze lorusi, ci Aceluia care pentru ei a murit si a înviat” (II Corinteni 5, 15).

         Cati dintre noi am putea raspunde la întrebarea: Pentru cine traiesti? Oare am raspunde direct si ferm: Pentru Hristos?! O singura traire este cea adevarata, cea în Hristos, iar celelalte sunt amagiri ale vietii pamantesti.

          Iubirea lui Dumnezeu nu este egoista. El vrea ca iubirea noastra fata de El sa nu fie straina de iubirea fata de semenii nostri. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, prin harul Duhului Sfant, ne spune: „În aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul” (I Ioan 4, 10-11).

Iubitii mei fii duhovnicesti,

Iata ce este pentru noi, crestinii, acest Praznic al Învierii Domnului: iubire si lumina. Femeile mironosite sunt martorele marelui adevar si anume acela ca Iubirea nu moare. Ele sunt martorele Învierii Iubirii.

Astazi, în Ziua Învierii, Hristos semneaza în numele tau contractul vesniciei. Noi I-am deschis lui Hristos un mormant, El ne-a deschis noua, azi, portile vesniciei.

Însa si azi gandurile omului mai sangereaza, caci gandurile sunt adevarata fata a omului.

          Hristos S-a pierdut pe Sine pentru a ma afla pe mine. Si totusi vedem cum, în fiecare zi, se ofilesc frunzele timpului nostru si întelegem tot mai greu gramatica libertatii noastre. Traim de parca pe acest pamant nu ar mai fi fost nimeni înainte de noi si dupa noi nu ar mai fi nimeni.

          Iubitilor, noi I-am oferit lui Iisus o cununa de spini, pentru ca acestia crescusera în inima noastra, însa El a facut din ei lumina, din Sangele Sau a facut viata, din piroane a facut ancora, din Cruce, Altar, iar din Trupul Sau, hrana vietii vesnice.

          Drept-maritori crestini, în satul romanesc au existat trei academii: Familia, Scoala si Biserica. Aici am învatat si eu, caci m-am nascut în vesnicul ieri, traiesc vesnicul azi si ma îndrept spre vesnicul maine.

          Fratilor, un fiu al satului, Horea din Albac, a oprit roata istoriei cu pieptul sau, zicand: „Ale satului, nu ale împaratului! ”

          Sa zicem si noi ca Horea si sa aparam „vesnicia cea nascuta în sat” si cultivata în cele trei sfinte academii ale satului: Familia, Scoala, Biserica.

          Doamne, rogu-Te, nu lasa ca noi, romanii, sa fim destarati!

Iubiti credinciosi,

Soarele graieste cu noi prin lumina sa, iar Dumnezeu graieste cu noi prin lumina Învierii Fiului Sau.

Bucurati-va în lumina Învierii lui Hristos, Cel ce este si învierea noastra!

Azi au biruit lumina si iubirea. Sa ne împartasim azi din lumina si iubirea lui Hristos Cel Înviat.

          Doamne, binecuvanteaza-i pe toti cei care cred în Învierea Rastignitului din Nazaret!

Hristos a înviat!

Al vostru, al tuturor,

de tot binele voitor,

† Ioan

al Banatului