† IOAN,
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Timisoarei si
Mitropolit al Banatului
Iubitului nostru cler, cinului monahal
si drept-credinciosilor crestini, har, mila
si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi,
parinteasca binecuvantare.
„Cuvantul era Lumina cea adevarata
Care lumineaza pe tot omul care vine în lume.”
(Ioan 1, 9)
Hristos a înviat!
Iubiti frati si surori în Domnul,
Mare îmi este bucuria sa aud azi, în toate bisericile noastre, acest raspuns dinpartea fratiilor voastre:Adevarat a înviat!
Vestea Învierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos a fost adusa femeilor mironosite, Apostolilor si ucenicilor Sai de catre un înger care adevar a grait. Dar, pentru întarirea celor vestite de înger, S-a aratat lor Însusi Hristos Domnul, Înviatul din Nazaret. De aproape doua milenii, crestinii au facut din aceasta mare minune marturisirea lor de credinta: cred în Învierea lui Hristos si-n învatatura Evangheliei care spune ca vor învia si ei, asa cum grait-a Domnul:„ Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul si acum este cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi, vor învia.”(Ioan 5, 25).
Despre înviere nu poti grai decat daca treci prin moarte. Pana la Învierea lui Hristos, moartea reprezenta punct la viata. Sfarsitul! Pana aici! Si iata, vine Hristos Care face din moartea Sa izvor de viata datator. Din mormant, semn al întunericului, izvor de lumina. Hristos spune despre Sine:„Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmeaza Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8, 12). As zice: Hristos este Lumina vie a lumii. Lumina lui Hristos este datatoare de viata:„Întru El era viata si viata era lumina oamenilor.”(Ioan 1, 4).
Fratilor, viata Mantuitorului este lumina noastra, a celor ce credem în Hristos Cel Înviat. Învierea în sine, a lui Hristos, face lumina în lumea cazuta în întunericul pacatului. Pacatul aduce moarte si întuneric în lume, Învierea lui Hristos aduce lumina în lume. Lumina vie a lui Hristos da viata si nemurire omului; îl restaureaza din adancul fiintei sale pe omul care, în urma pacatului, era muritor, adica sfarsit.
Ce mare este taina Luminii celei vii: din sfarsit sa faca vesnic!
Care este semnul pe care ni l-a lasat Hristos la Sfantul Sau Mormant?! Stravezia lumina. Fiul lui Dumnezeu nu Si-a lasat nici chiar mormantul în întuneric.
O raza din lumina vie va lumina fiecare mormant în Marea Zi a venirii Mantuitorului, ridicand la viata vesnica pe toti oamenii. Si despre mine si despre tine, iubite frate crestine, va marturisi cineva atunci ca am înviat si va raspunde Hristos:Adevarat au înviat!
Sa ne fie, fratilor, învierea noastra spre bucurie, asa cum a fost si Învierea lui Hristos si a umplut de bucurie inimile femeilor mironosite, ale Apostolilor si ale ucenicilor.
Ramaneti sub aura luminii celei vii a lui Hristos si întru nadejdea învierii si a întalnirii cu Iisus Hristos Cel Înviat.
Iubiti frati si surori,
Înviere fara moarte nu este, dar Hristos face din moarte Paste, trecere. Trecere de la moarte la viata, iar, de la Învierea Sa, avem si noi trecerea noastra de la moarte la viata. Toti vom lasa în urma noastra o cruce cu un nume scris pe ea, semn ca pe aici trecem spre vesnicie. Hristos a biruit pe Crucea Golgotei moartea Sa, însa ne lasa si noua sa biruim o moarte. Învierea noastra presupune moartea fata de pacat, de cugetarea pacatoasa, moartea omului celui vechi. Sfantul Apostol Pavel ne spune:„Omul nostru cel vechi a fost rastignit împreuna cu El, ca sa se nimiceasca trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului.” (Romani 6, 6). Cu aceasta moarte, zice Hristos, sa ne luptam sa o biruim si noi.
Doamne, vino în ajutorul nostru în aceasta lupta cu poftele trupesti, cu desfatarile lumii si cu egoismul din noi!
Fiti biruitori, iubiti frati si surori în Domnul:„Îndrazniti. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33), ne spune Hristos.
Drept-maritori crestini,
Traiam o moarte vie înainte de Hristos, în fiecare zi murea o parte din viata noastra. Azi însa, prin Slavita Sa Înviere, în fiecare zi traim o clipa din vesnicie, cu fiecare clipa ne învesnicim sa fim în slava lui Hristos. De n-ar fi înviat Hristos, pamantul ar fi ramas un ogor în care omul ar fi semanat oase.De n-ar fi noapte, nu am sti sa pretuim ziua, de n-ar fi durere, n-am pretui sanatatea, de n-ar fi fost Golgota, n-ar fi fost Înviere, de n-ar fi venit Hristos la mine, n-ar fi fost mantuire.
Femeile mironosite gasesc piatra rasturnata:„Si ziceau între ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?”(Marcu 16, 3) Dumnezeu Îsi trimite Fiul în istorie. Hristos este Cel ce a rasturnat piatra poticnirii noastre în istorie: moartea, de care noi nu puteam trece pentru a ajunge în Casa Tatalui Ceresc. Mantuitorul rastoarna planurile lui Satan, cel ce voia sa piarda bucuria lui Dumnezeu: omul.
Sa traim, iubitilor, la acest Praznic dumnezeiesc, laudandu-L pe Dumnezeu Care, din nemarginita Lui bunatate, S-a milostivit de noi, cei cazuti între talharii pacatelor si ai mortii. Nu îngropati în desfatari lumesti bucuria sfanta a Învierii lui Hristos. Nu va îngropati viata în pacate si în faradelegi:„Curatiti aluatul cel vechi, ca sa fiti framantatura noua, precum si sunteti fara aluat, caci Pastile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi. De aceea sa praznuim, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimele curatiei si ale adevarului.”(I Corinteni 5, 7-8).
Îngerul le spune femeilor mironosite:„Nu va înspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A înviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus.”(Marcu 16, 6). Adevarat, nu în mormant este Domnul nostru Iisus Hristos, ci de-a dreapta Tatalui. Hristos, spre dezamagirea unora, n-a ramas în tara mortii. Nu le urmati sfatul si învatatura celor care va mai îndeamna si azi sa-L cautati pe Hristos în tara mortilor.
Femeile mironosite se întorc de la mormantul„gol”cu inima si cu toata fiinta lor pline de bucuria Învierii. Nu o tin doar pentru ele, ci, din aceasta bucurie, împartasesc si Apostolilor. Sa împartasim si noi semenilor nostri aceasta bucurie acum, cand, în dangat de clopot, ne vom îndrepta spre casele noastre. Împartasiti-va unii altora marea bucurie a Învierii lui Hristos, alaturati-va femeilor purtatoare de mir, luati chip de mironosita si veti dobandi bucuria mironositelor.
Fratilor, pornind de la cuvantulPaste,în ebraica,pesach,ce se talcuieste în limba romanatrecere,am putea spune ca Iisus Hristos ar dori azi sa treaca prin viata noastra.
Doamne, rugamu-Te, nu ocoli inimile noastre!
Doamne, cum oare Te vei apropia de mine, ca sunt om pacatos? Nu-ti este teama ca o sa Te sarut ca Iuda?
Nu, Doamne!
Iuda Iscarioteanul Îl saruta pe Hristos pe obraz si apoi îsi pune capat zilelor: „Atunci Iuda, cel ce L-a vandut, vazand ca a fost osandit, s-a cait (…) si aruncand argintii în templu, a plecat si, ducandu-se, s-a spanzurat.”(Matei 27, 3-5). Femeia pacatoasa Îi saruta picioarele lui Hristos si se mantuieste: „Si iata, era în cetate o femeie pacatoasa si (…) a adus un alabastru cu mir. Si stand la spate, langa picioarele Lui, plangand, a început sa ude cu lacrimi picioarele Lui si cu parul capului ei le stergea. Si saruta picioarele Lui si le ungea cu mir.” (Luca 7, 37-38).
Vezi dar, iubite frate, tu ce fel de sarutare Îi dai lui Hristos? O femeie pacatoasa ne-a învatat ce daruri sa-I aducem lui Hristos: mir de nard si lacrimi, mirul de nard al faptelor noastre si lacrimile pocaintei. Iuda, printr-un sarut, I-a talharit viata lui Hristos si L-a trimis între talhari. L-a facut talhar! Pentru Iuda, Hristos a fost un talhar, nu Lumina cea vie a lumii.
Doamne, daca Te-am talharit si eu prin faptele mele, iarta-ma!
Doamne, Iisuse Hristoase, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, eu sunt talharul si strig catre Tine:„Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni întru Împaratia Ta.” (Luca 23, 42).
Fratilor, Hristos, în Ghetsimani, este auzit de Apostoli graind Rugaciunea cea mai presus de fire, avand picaturi de sange pe fata Sa: „Iar El, fiind în chin de moarte, mai staruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant.”(Luca 22, 44). Pe Muntele Tabor, cei trei Apostoli, Petru, Iacov si Ioan, au vazut aceeasi fata, însa plina de lumina. În Ghetsimani, fata durerii pricinuite de pacatele lumii, iar pe Tabor, fata luminii împartasite cu Tatal, spre bucuria Apostolilor.
Hristos este Pastele nostru, El nu ne-a trecut prin Marea Rosie, asa cum a trecut Moise cu poporul ales, ci ne-a trecut de la moarte la viata. Hristos a facut din Crucea Sa o punte pe care ne-a trecut de la moarte la viata vesnica.
Iubitilor, asa cum, în fiecare dimineata, soarele destrama panza neagra a noptii, tot asa Hristos, Lumina cea vie a lumii, destrama lumea neagra a pacatului si a mortii. Îi petrecem pe cei dragi ai nostri cu o lumanare, semn al învierii, si cu o panza alba pe obraz, semn ca trec în Ziua a opta, cea fara apus, fara sfarsit.
Constantin Brancusi a sculptat neatinsul infinit si l-a facut scara pentru eroii neamului, care au mers pe jos pana au aflat începutul infinitului si radacinile neamului nostru romanesc.
Frati crestini, dupa vremuri de restriste au ramas femei vaduve si copii orfani, oameni singuri, raniti, prin spitale, iar bunii credinciosi au fost alaturi de ei în toate zilele, în singuratatea lor. Cei singuri plang. Sa fim si noi azi alaturi de cei singuri, sa nu-i lasam sa stea de vorba doar cu umbra lor. Omul nu este o umbra neînsufletita, ci faptura pe care o iubeste Dumnezeu si pentru care a trimis în lume pe Fiul Sau, pentru izbavirea ei din umbra mortii(cf. Matei 4, 16). Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu al singuratatii, ci al comuniunii în iubire. Sa alungam singuratatea si tristetea din viata semenilor nostri, împartasindu-le bucuria Învierii lui Hristos.
Iubiti frati si surori, care sunteti acum singuri, nu deznadajduiti, Hristos este si cu voi!
Iubiti credinciosi,
Rog pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morti, sa faca din noi fiinte pascale, adica sa ne ajute sa trecem de la pacat la viata curata.
Prin Învierea lui Hristos, omul cel cazut în pacat a fost ridicat din moarte si a cazut în vesnicie.
Iubiti fii duhovnicesti,
„Învierea lui Hristos vazand, sa ne închinam Sfantului Domnului Iisus, Unuia Celui fara de pacat”,Caruia se cuvin toata lauda, cinstea si marirea:
Hristos a înviat!
Ramaneti în iubirea cea mantuitoare a lui Hristos Cel Înviat.
Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor,
† Ioan,
Mitropolitul Banatului
